CIVILIZAȚIA CU CERAMICĂ PICTATĂ DIN ENEOLITIC
Civilizația eneolitică a ceramicii pictate
cca. 4600 î.Hr. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ cca. 3500 î.Hr.
Spectaculoasa civilizație preistorică Precucuteni-Ariușd-Cucuteni-Trypillia stârnește în continuare pasiunea pentru investigații arheologice. Începând cu faza Cucuteni A-Trypillia B, pictura se generalizează, fără însă a dispărea decorația incizată. Această etapă durează ușor peste 1000 de ani, se încadrează în eneolitic, aproximativ între anii 4600 – 3500 î.Hr. Ocupă un teritoriu de 350.000 km2, întinzându-se din sud-estul Transilvaniei, până la Nipru și nordul Mării Negre, viețuirea îndelungată explicându-se prin explozia demografică, prin ocuparea treptată a teritoriului colonizat și prin dinamica organizării economiei agrare productive. Au fost determinate trei faze de dezvoltare: A, A-B, B, fiecare dintre ele cu etape. Într-un mileniu de existență, această civilizație a avut cea mai puternică locuire din spațiul sud-est european, având peste 3000 de așezări repertoriate, numărând de la câteva locuințe în cuprinsul unor locuiri mici, până la câteva sute și mii de construcții ridicate în stațiuni care se întind pe zeci și sute de hectare de teren (Petreni, Davidovcy, Dodrovody, Maidanpek, Maidaneck etc.).
SATUL CUCUTENIAN
Teritoriul din jurul satului cucutenian trebuia să ofere condiții esențiale pentru comunitate: apă, teren pentru culturi agricole, pentru creșterea animalelor, lemn pentru construcții și încălzit, vânat, alte resurse naturale aflate în zonă. Satul era apărat atât natural, de obicei prin poziția locului (promontoriu de deal, terasă, ostrov), cât și printr-un sistem defensiv (șanțul sau șanțurile de apărare). Având în față diversitatea descoperirilor arheologice din așezările cucuteniene – tripoliene, constatăm că ocupațiile locuitorilor erau multiple: construirea caselor, cultivarea terenurilor agricole, întreținerea culturilor, creșterea animalelor, vânatul, torsul, țesutul, împletitul, cusutul, pregătirea hranei, elaborarea uneltelor, armelor, podoabelor, practicarea cultului etc.
Cucutenienii au aplicat anumite modele pentru ordonarea spațiului construibil, în unele așezări casele fiind dispuse în rânduri paralele, cercuri concentrice, cercuri alăturate etc.
CASELE
Într-o așezare cucuteniană locuințele aveau diferite dimensiuni, erau ridicate pe platforme de lemne despicate peste care se lutuia podina, pereții aveau structură de lemn (bârne, furci, pari) și nuiele lipite cu lut (sistemul „în paiantă”). Acoperișul casei, în două pante, avea structură formată din bârne, căpriori și leațuri (șarpantă), peste care se așeza învelitoarea de stuf / trestie / paie. Au existat construcții care aveau pod din structură lemnoasă lipită cu lut. Sunt și așezări cucuteniene – tripoliene în care au fost descoperite locuințe cu etaj. În interiorul locuințelor cucuteniene-tripoliene existau dotări care asigurau confortul domestic necesar: instalații pentru încălzit și pregătirea hranei (vetre, cuptoare, amplasate de regulă în colțul opus intrării), mobilier din lemn, lavițe de lut, obiecte de uz casnic, unelte, arme, podoabe.
Ceea ce încântă în mod deosebit la fazele Cucuteni-Trypillia este ceramica pictată, cu decorurile ce acoperă spațiile vaselor, executate de artizani/pictori care formau școli / ateliere artistice. Descifrarea simbolurilor pictate pe ceramica cucuteniană este greu de surprins. În esență, fiecare simbol-spirală (reprezentată în diferite ipostaze), meandre, zigzaguri, benzi de linii paralele, ove, semiove, ghirlande, triunghiuri, romburi, pătrate, figuri antropomorfe și zoomorfe etc., transmite anumite mesaje spirituale. Mesajul religios perceput prin simbolurile pictate trebuie să-și fi atins scopul. Semantica simbolurilor a făcut liantul între sacru și profan. Efectul cromatic este cel scontat: armonia de linii și culori, simetria expunerii motivelor picturale pe registre orizontale și metope verticale. Ochiul (element profan) interceptează strălucirea culorilor (alb, roșu și negru) dispuse într-o simetrie rațională a desfășurării decorului simbolic, aparținând suprastructurii spirituale. Artizanii/meșterii olari specializați respectau canoanele impuse de practicarea cultului, desenele pictate pe ceramică fiind componente din iconografia religioasă a perioadei, cunoscută în esență de cei inițiați în transmiterea mesajelor/simbolurilor, prin pictura executată pe ceramică. Arta prelucrării lutului a atins desăvârșirea în spațiul cucutenian-tripolian, ceramica pictată cucuteniană fascinând lumea contemporană.
În unele zone au existat adevărate industrii cucuteniene pentru obținerea sării din saramură. Avem în vedere, în special, punctul Cacica – Salina, unde, pe o suprafață de un metru pătrat, sunt mai mult de două / trei sute de funduri de vase, cunoscute sub numele de briquetage. Din categoria acestor vase au fost determinate câteva tipuri, considerate utile pentru partea finală a produsului rezultat din fierberea apei sărate (slatină / saramură), care era solidificată prin fierbere în vasele briquetage. Bulgărele de sare era scos dintr-un briquetage prin spargerea vasului și devenea formă / etalon pentru vânzare. Recent, au fost descoperite astfel de vase în așezarea Cucuteni A-B1 de la Adâncata – Dealul Lipovanului, amplasată la circa 40 / 50 km de sursele salifere de la Cacica și Solca, fiind în legătură cu schimbul economic cu sare. Brichetajele de la Adâncata au fost aduse în așezare, având sare în ele, fiind unități de măsură. Sarea era extrasă din saramura care izvora din pământ, din trupul Zeiței Mamă.
Meșteșugari specializați lucrau în domeniul metalurgiei cuprului, aurului și argintului, inventivitatea lor în acest domeniu depășind orice bariere. Resurse cuprifere au existat din abundență în arealul Cucuteni–Trypillia, în Carpații Orientali.
Majoritatea pieselor de aramă cucuteniene au fost elaborate din cupru nativ, ceea ce presupune cunoașterea și utilizarea unor asemenea resurse. Sunt însă și obiecte lucrate din cupru obținut din zăcăminte polimetalice. Tehnologiile mecanice de prelucrare a metalului (cupru, aur, argint) au fost utilizate de meșterii cucutenieni: batere la rece și la cald, șlefuire, ascuțire, gravare, îndoire la profilul necesar.Tehnicile metalurgiei moderne, inventate și folosite în eneolitic (reducerea, topirea și turnarea cuprului) sunt în uz și astăzi.
Topirea cuprului presupune obținerea în cuptor a temperaturii de 1085°C. La turnarea metalului în tipar, meșterul trebuia să cunoască și să aplice unele tehnici dificile: turnarea rapidă (arama răcindu-se ușor și înglobând oxid de carbon, rezultatul fiind producerea de goluri sau rebutarea piesei. Meșterii metalurgi cucutenieni știau să topească și să toarne cuprul în tipare de lut închise (metoda cerii pierdute) și deschise (cu suprafață de separație sau bivalve), să controleze viteza de turnare a metalului, aveau cunoștințe despre îmbinări și racorduri, aplicau tehnici de finisare, șlefuire, perforare, laminare, îndoire la profilul necesar, ornamentare (tehnica au repousee).
Obiectele de metal includ unelte, arme și podoabe. Cele mai numeroase sunt podoabele de cupru: peste două mii de mărgele de cupru fac parte din tezaure. Unele tipuri de piese lucrate din metal (aramă, argint, aur) sunt producții cucuteniene: pandantivele / amulete antropomorfe en violon, pandantivele/amulete antropomorfe cu discul plin.
Topoarele de cupru sunt piese de prestigiu, de paradă, simboluri ale puterii, fiind proprietatea unor personaje cu rang înalt din cadrul comunităților.
Diversitatea pieselor realizate de meșterii cucutenieni (topoare, dălți, cuțite, străpungătoare, răzuitoare, săpăligi, mărgele, brățări, pandantive/amulete, idoli, statuete etc.) dezvăluie o civilizație dinamică, inventivă, pragmatică. Tot ceea ce făceau avea un rost gândit și calculat.
Un loc aparte în viața cotidiană era ocupat de practicarea cultului, axat, ca și în perioada anterioară, pe credințe legate de fertilitate și fecunditate. Marea Zeiță (Zeița Mamă, Terra Mater) era reprezentată în diferite ipostaze prin plastica antropomorfă. Miile de statuete antropomorfe provenite din stațiunile cucuteniene-tripoliene sunt în general reprezentări feminine, puține sunt masculine și câteva androgine. Locuri special amenajate (locuințe-sanctuar, sanctuare) existau în satele cucuteniene, ceremoniile destinate cultului fiind regizate de inițiați: mari preoți ori șamani. Simbolistica și iconografia antropomorfă și zoomorfă cucuteniană are o mare dimensiune și varietate, comparativ cu cea existentă în spațiul ocupat de culturile eneolitice contemporane. Diversitatea plasticii de cult cucuteniene, comparativ cu cea existentă la civilizațiile eneolitice contemporane, este evidentă, dar nu face abstracție de la canoanele perioadei istorice.
O enigmă persistă și astăzi pentru Complexul cultural Precucuteni-Ariușd-Cucuteni-Trypillia: nu a fost descoperit modul de înmormântare. Creatorii unei splendide civilizații, care uimește lumea contemporană, sunt aproape necunoscuți.
„ZEIȚELE DE LA ADÂNCATA”
Până în prezent, șanțul de fundare de la Adâncata – Dealul Lipovanului este o descoperire singulară în arealul Cucuteni-Trypillia și completează datele referitoare la simbolistica religioasă din eneolitic. Astfel, putem susține că panteonul cucutenian nu s-a schimbat timp de peste cinci sute de ani, până în etapa Cucuteni A-B1, în ceea ce privește cifra 21 a statuetelor antropomorfe (reprezentări de zeități) descoperite în complexele de cult din faza Precucuteni II. Așa este exemplul statuetelor feminine descoperite în tell-ul eneolitic la Poduri-Dealul Ghindaru, într-un vas de dimensiuni mari; cuprindea 21 de statuete feminine, 13 tronuri și alte două piese nedeslușite. Un al doilea caz este tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia (jud. Iași), descoperit într-un sanctuar, adăpostit într-un recipient de lut care avea în interior 21 de statuete antropomorfe feminine, 13 scăunele de lut, 21 de conuri mici de lut și o piesă triunghiulară, 21 de bile mici, perforate parțial și 42 de bile mici de lut, perforate . Zeițele de la Adâncata includ categorii tipologice diferite: statuete mari (poziția verticală și așezat), statuete mijlocii și mici. Unele piese păstrează urme de pictură cu alb și cu roșu, altele sunt decorate cu elemente de podoabă (coliere) și cu piese vestimentare (șorțuri, centuri). La examinarea macro- și microscopică s-a constatat că majoritatea statuetelor au urme de boabe de cereale vizibile la suprafață, altele au semințe înglobate în pastă, în diferite zone anatomice: torace (inimă), abdomen, picioare, fese.
Obiectele descoperite în șanțul de fundare de la Adâncata-Dealul Lipovanului sunt împărțite în grupe distincte: 21 de statuete antropomorfe, șapte gratoare și șapte vârfuri de săgeți, trei vârfuri de lance. Teoria numerelor magice, cu semnificație divină, pentru complexele precucuteniene de la Isaiia și Poduri, este completată acum cu descoperirea de la Adâncata. Timp de peste cinci secole trecute de la faza Precucuteni III până la etapa Cucuteni A-B1, tipologia statuetelor antropomorfe de la Adâncata s-a schimbat față de cea a pieselor de la Isaiia și Poduri. Însă, ipostaza redării Zeiței Mamă prin aplicarea unor reguli privind cosmogonia divină, transpuse în viața simplă a unei comunități agrare, precum cea de la Adâncata, a rămas la fel.
CERAMICĂ PICTATĂ DE LA ȘIPENIȚ
În partea de vest a satului Șipeniț (raionul Cozmeni, regiunea Cernăuți, Ucraina), pe malul stâng al râului Prut, în punctul Bălăceanca, se află o stațiune aparținând Cucuteni–Trypillia, cunoscută din literatura de specialitate prin rezultatele cercetărilor arheologice efectuate la sfârșitul sec. al XIX-lea. Materialele arheologice de la Sipeniț au prelucrate de arheologul Oleh Kandyba, care le-a divizat, atât după forme cât și după decorul pictat, în fazele Cucuteni A și B. Piesele de la Șipeniț aflate în colecțiile Muzeului Național al Bucovinei au valoare documentară deosebită. Categoriile ceramice includ tipologii variate de vase pictate, precum: pahare, amfore, amforete, cratere, capace, străchini, vase-binoclu, vase miniaturale, statuete, fragmente.
ALTAR DE CULT (TRONUL DE LA LIPCANI)
O piesă de cult, unică până în prezent, este altarul (tronul) de cult aparținând culturii Cucuteni, faza B, provenit din stațiunea arheologică de la Lipcani (Basarabia). Obiectul este confecționat din lut ars sub forma unui tron, tăblia este rectangulară și concavă, fiind dotată cu patru picioare antropomorfe. Spătarul este compus din două statuete antropomorfe, feminine, legate printr-un braț (batardou) cu două proeminențe conice (coarne de consecrație). Piesa păstrează urme de culoare neagră, fiind pictată cu un decor liniar. Semnificația obiectului de cult este în relație cu practicile magico-rituale legate de fecunditate și fertilitate și, posibil, cultul taurului.
Între piesele zoomorfe prezentate în expoziție se remarcă șase statuete zoomorfe, care redau bouri / bos primigenius, descoperite la Mihoveni – Cahla Morii, într-o groapă de cult, faza Cucuteni B. La baza gropii a fost găsit un craniu uman. Depunerea rituală este unică până în prezent în arealul Cucuteni-Trypillia.
━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━
MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA
MUZEUL NAȚIONAL AL BUCOVINEI


