Sala 7-AUTOHTONI ȘI MIGRATORI ÎN MILENIUL CREȘTIN

Data publicării: 6 octombrie 2026

Comunități locale, migrații și interferențe culturale

SEC. V ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ SEC. X

SECOLELE V–X

Cunoașterea evoluției societății locale în spațiul de etnogeneză românească (regiunea carpato-danubiano-pontică) în perioada secolelor V–X d.Hr. este esențială pentru înțelegerea dezvoltării sociale, economice, culturale și politice, precum și a proceselor etno-lingvistice. Izvoarele arheologice, documentare, narative (cronici externe, scrieri ale autorilor străini), numismatice, cartografice și epigrafice permit studierea relațiilor dintre autohtonii daco-romani și grupurile migratoare, precum și legăturile cu lumea romano-bizantină și bizantină.

AUTOHTONI ȘI MIGRATORI

Perioada secolelor V–X marchează o etapă esențială în evoluția spațiului carpato-danubiano-pontic. Autohtonii daco-romani au conviețuit și interacționat cu diverse grupuri migratoare, precum goții, vizigoții, hunii, avarii sau slavii, care se deplasau adesea în urma unor presiuni militare sau economice și aduceau cu ei obiceiuri, tehnologii și influențe culturale. Legăturile cu lumea romano-bizantină au facilitat schimburile comerciale, adoptarea unor elemente de artă și arhitectură, precum și adaptarea unor practici religioase și administrative. Această perioadă reflectă o diversitate culturală complexă, în care comunitățile locale au păstrat tradițiile lor, integrând totodată influențele externe pentru a-și modela viața cotidiană și economia.

SECOLELE V–VI

După victoria romanilor asupra hunilor la Nedao în 454, regiunea a cunoscut o perioadă de stabilitate, favorizând creșterea demografică și producția locală de bunuri. Cercetările arheologice atestă cultura Costișa–Botoșana–Hansca în secolele V–VI, cu tradiții dacice și romane, dar și elemente materiale aduse de migratori. Slavii au lăsat urme în așezări și necropole, însă materialele lor apar în număr redus și adesea asociate cu cele autohtone, alături de obiecte bizantine de import. Integrarea grupurilor migratoare în comunitățile locale a fost graduală, iar în secolele VII–X elementele culturale locale și externe coexistau în aceleași situri.

VIAȚA COTIDIANĂ

Locuințele erau bordeie și colibe, cu cuptoare din piatră și lavițe de lut. Ceramica, lucrată manual, includea oale-borcan și tipsii pentru copt, caracteristice culturii slave de tip Praga-Korceak sau Penkovka. Inventarul cuprindea unelte agricole și meșteșugărești, piese de podoabă, obiecte vestimentare și arme simple, toate reflectând viața cotidiană a comunităților sedentare.

SECOLELE VII–VIII

În secolele VII–VIII, așezările precum Lozna, Suceava sau Botoșana arată continuitatea tradițiilor locale, iar elemente ale culturii romanice s-au transmis populațiilor migratoare din regiunile nord-dunărene. Descoperirile arheologice de la Suceava–Șipot, Hlincea, Ipotești–Cândești sau Bezid–Filiași relevă modul în care tradițiile autohtone și influențele externe s-au suprapus, contribuind la conturarea comunităților locale.

CULTURA DRIDU

Cultura Dridu (secolele IX–X) reflectă o sinteză a elementelor dacice, romane, slave și bizantine, cu practici creștine și păgâne. Aceasta arată evoluția social-culturală a regiunii carpato-danubiano-pontice și încheierea unui proces îndelungat de integrare între elemente autohtone și migratoare. Așezările și necropolele din această perioadă oferă dovezi privind locuințele, uneltele, podoabele și obiectele vestimentare ale populațiilor mixte, evidențiind o cultură materială și spirituală complexă.

ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

Viața comunităților din mileniul creștin arată cum tradițiile locale și influențele externe s-au combinat, contribuind la formarea poporului român și a limbii sale.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA

MUZEUL NAȚIONAL AL BUCOVINEI

Sala 7-AUTOHTONI ȘI MIGRATORI ÎN MILENIUL CREȘTIN

Muzeul Național al Bucovinei

Interes public

Link-uri utile

Meniu rapid