Data publicării: 6 octombrie 2026

Cum reconstruim trecutul din urmele lăsate de oameni

PALEOLITIC   ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━   SEC. VI–VII

ARHEOLOGIA ȘI URMELE TRECUTULUI

Arheologia nu e doar despre artefacte, ci despre istoriile ascunse în obiecte. Este o disciplină istorică autonomă, care se ocupă cu identificarea, sistematizarea și interpretarea vestigiilor materiale aflate la suprafața solului, în sol sau sub apă. Scopul său este reconstituirea, independent sau împreună cu sursele scrise, a proceselor sociale, economice și politice, precum și a fenomenelor culturale din diferite etape ale istoriei omenirii.

Principalele artefacte descoperite arheologic, care ilustrează o perioadă din evoluția vieții umane, sunt: uneltele și armele din piatră, ceramica, statuetele, podoabele și mormintele. Acestora li se adaugă urmele locuințelor și ale diverselor activități umane: vetre, cuptoare, gropi pentru extragerea lutului sau pentru depozitare, precum și sisteme de apărare. Din păcate, materialele organice precum lemnul, țesăturile sau împletiturile sunt perisabile, motiv pentru care multe categorii de obiecte nu s-au păstrat până în prezent. Din acest motiv, cultura arheologică utilizată de cercetători nu se suprapune decât parțial peste cultura reală a unei comunități din trecut. Ea desemnează ansamblul elementelor materiale, sociale și spirituale create de om de-a lungul istoriei.

STRATIGRAFIA

Un concept esențial aici este stratigrafia. Stratigrafia verticală studiază straturile de cultură suprapuse, care se formează și se succed în timp, între solul steril din punct de vedere arheologic și suprafața actuală a terenului. Prin strat arheologic se înțelege, în general, o depunere care aparține unei anumite culturi arheologice. În cadrul aceluiași strat pot exista mai multe niveluri de locuire sau etape succesive de construcție. Aceste straturi se depun în timp, având grosimi diferite, în funcție de durata locuirii și de intensitatea activităților umane din fiecare perioadă. Profilul arheologic propus încearcă să ilustreze succesiunea straturilor arheologice din paleolitic până în secolul al XV-lea d.Hr.

UNELTE ȘI ARME

Exponatele prezentate încearcă să ilustreze evoluția, din paleolitic până în secolele VI-VII, a uneltelor și armelor, ceramicii, reprezentărilor antropomorfe și zoomorfe, precum și tipul ritului de înmormântare.

Încă din paleolitic, obiectele din piatră folosite de om pentru obținerea hranei prin vânătoare aveau o dublă funcție: atât de unelte, cât și de arme.

La început, majoritatea erau realizate din piatră, iar ulterior au apărut și obiecte din os, lemn și metal.

Uneltele și armele din piatră cioplită, specifice paleoliticului, au evoluat ca formă și dimensiune până în epoca bronzului. În neolitic apar uneltele din piatră șlefuită, precum topoarele și dălțile, care au continuat să fie utilizate până spre finalul epocii bronzului. e teritoriul Moldovei, primele obiecte din metal apar în eneolitic. Ele au fost realizate inițial din aramă, apoi din bronz și, mai târziu, din fier.

CERAMICA

Ceramica reprezintă elementul principal de cultură în cadrul civilizațiilor străvechi, fiind o creație a omului începând din neolitic, având ca tehnologie arderea, consecință directă a folosirii controlate a focului. Pe teritoriul Moldovei, primele vase ceramice au fost realizate de purtătorii culturii Starčevo-Criș. Acestea erau confecționate dintr-o pastă de lut amestecată cu pleavă de cereale, care le oferea rezistență. Olăria are o importanță deosebită pentru cercetători, deoarece permite identificarea ariilor culturale, urmărirea mișcărilor de populație, reconstituirea relațiilor de schimb și stabilirea cronologiilor istorice.

Pentru stabilirea datelor arheologice sunt necesare analize detaliate ale ceramicii. Acestea vizează tipul de lut și materialele de degresare folosite în pastă, precum pleava de cereale, cioburile pisate, scoicile, rocile sau nisipul.

Se analizează, de asemenea, tehnica de modelare, realizată manual sau cu roata olarului, precum și metodele de decorare: incizia, excizia, pictura, incrustarea, aplicațiile plastice sau imprimarea.

Sunt studiate și motivele ornamentale, precum liniile, spiralele, meandrele sau triunghiurile, iar forma vaselor oferă informații despre funcționalitatea lor și despre viața socială și spirituală a comunităților care le-au creat.

REPREZENTĂRI ANTROPOMORFE ȘI ZOOMORFE

Dincolo de ceramică, un alt tip important de descoperiri îl reprezintă statuetele antropomorfe și zoomorfe. Acestea reflectă, în principal, credințele religioase ale comunităților vechi.

Reprezentările umane sunt adesea asociate cu un cult al Zeiței Mamă a Pământului, simbol al fertilității. În schimb, figurinele zoomorfe indică importanța anumitor animale în viața economică, dar pot sugera și existența unor credințe legate de vânătoare sau protecția turmelor.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA

MUZEUL NAȚIONAL AL BUCOVINEI

Close Search Window
↑
Program de vizitare
Muzeul Național al Bucovinei
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.