Sala 6-RITURI ȘI PRACTICI FUNERARE ÎN EPOCA FIERULUI

Sala 6-RITURI ȘI PRACTICI FUNERARE ÎN EPOCA FIERULUI

Data publicării: 6 octombrie 2026

Moarte, ritual și credință în comunitățile epocii fierului

cca. 1200/1100 î.Hr.   ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━   106 d.Hr.

EPOCA FIERULUI

Epoca fierului urmează după epoca bronzului, între cca. 1200/1100 î.Hr. și 106 d.Hr., și marchează finalul perioadei preistorice. Aceasta se împarte în Hallstatt și La Tène, când se afirmă cultura geților, strămoșii poporului român. Societățile devin mai complexe, iar cultura materială din zona carpato-dunăreană pregătește tranziția către istoria propriu-zisă.

HALLSTATT – PRIMA EPOCĂ A FIERULUI

În prima epocă a fierului continuă ritualul funerar al incinerației defuncților și acoperirea resturilor cu movile de pământ, denumite tumuli. În zona Rădăuți se află mai multe necropole tumulare, din epoca bronzului și din prima epocă a fierului, unele dintre ele fiind investigate arheologic. Materialele expuse în vitrine provin  din mai multe așezări și morminte tumulare.

SIRET – DEALUL RUINA

Se remarcă așezarea de la Siret – Dealul Ruina, fortificată cu șanț, val și palisadă din lemn, datată Hallsttat timpuriu unde, în diversele locuințe au fost descoperite, alături de ceramică, numeroase statuete antropomorfe și zoomorfe. Acestea fac parte din suprastructura perioadei, fiind parte componentă a credințelor religioase, alături de practicile funerare, de cele legate de fertilitate, de purificarea și consacrarea rituală a locuințelor, de depunerile votive. Statuetele antropomorfe și figurinele zoomorfe au fost, cel mai probabil, utilizate ca obiecte de cult în cadrul unor ceremonii religioase sau ritualuri domestice. Această ipoteză este considerată cea mai plauzibilă în ceea ce privește funcția lor, ele fiind destinate practicilor de venerare sau ritualice.

MORMINTELE TUMULARE DE LA CAJVANA

Piesele de la Cajvana – Codru provin din morminte tumulare. Practicile funerare au fost însoțite în unele cazuri sacrificii umane; așa de pildă, în camera mortuară dintr-un tumulul de la Cajvana au fost descoperite trei schelete, unul de matur (30-40 de ani), cu inventar funerar format din piese de armament și ceramică și două schelete de copii, fără inventar, depuși unul lângă altul odată cu bărbatul, fiind jertfa umană a comunității adusă războinicului și conducătorului decedat. De asemenea, un alt obicei a constat din ofranda de carne, în tumuli fiind găsite lângă oasele umane și oase de animale.

INVENTARUL FUNERAR

Practicile de cult desfășurate la depunerea inventarului funerar au constat din depunerea armele, simbolurile puterii, care erau așezate astfel: toporul de luptă deasupra craniului, akinakes-ul (sabia) la nivelul feței, cu vârful spre torace, vârfurile de săgeți erau în zona dorsală, în partea unde se afla în mod obișnuit tolba și două vase.

FOCUL ȘI PURIFICAREA RITUALĂ

Un ritualul deosebit în derularea ritualurilor funerare a fost utilizarea focului pentru purificarea spațiului cu destinație funerară, practică de cult destinată membrilor cu un statut social ridicat. În tumuli sau în morminte era depusă cenușa și cărbunele provenit de la rugul funerar.

LA TÈNE ȘI DACII LIBERI

În perioada La Tène, adică a doua epocă a fierului, populația aflată în afara granițelor Daciei romane, după anul 106, era cunoscută sub numele de „daci liberi”. În izvoarele scrise ale autorilor antici, precum și în sursele epigrafice și numismatice, sunt menționați costobocii și carpii, populații care locuiau în zonele nordice și estice ale provinciei romane.

Descoperirile arheologice completează datele referitoare la dacii liberi. Trasarea unor granițe între spațiile locuite de diferitele grupe carpi și costoboci nu poate fi făcută. Potrivit izvoarelor scrise, dacii liberi de la est de Carpați stăpâneau teritorii până la Nistru, iar pe cursul superior și mijlociu al acestui râu ocupau spațiile de pe malul stâng. Podișul Sucevei a fost intens locuit de către dacii liberi, la fel și spațiul dintre Prut și Nistru, în zona Hotin și Ivano-Frankivs’k.

AȘEZĂRILE DACILOR LIBERI

Așezările dacilor liberi erau amplasate de regulă pe terase, pe pante line de dealuri, pe văile râurilor și apelor mai mici, în apropiere de terenuri agricole. Aveau locuințe de suprafață sau adâncite, dispuse pe rânduri, ateliere de olărie, gropi de provizii și menajere. Cimitirele erau situate în apropierea satelor, uneori cuprinzând până la peste 600 de morminte (Văleni).

VIAȚA COTIDIANĂ

Inventarul așezărilor și necropolelor era divers, cuprinzând unelte (coase, seceri, brăzdare, burghie, dălți, cuțite, chei, ace, fusaiole, greutăți de lut pentru războiul de țesut și pentru plasele de pescuit etc.), piese vestimentare (catarame, fibule, ace), de toaletă (piepteni de os, pensete, oglinzi), de podoabă (cercei, inele, brățări, lănțișoare, mărgele de sticlă colorată și de coral, carneol, calcedoniu, lapislazuli), pahare de sticlă, vase de argint, monede, arme (cuțite, pumnale, vârfuri de lance și de săgeți).

Ocupațiile dacilor liberi au constat în practicarea agriculturii, creșterea animalelor și meșteșugurile (olăritul, metalurgia, torsul, țesutul, împletitul, prelucrarea lemnului, osului etc.)

În atelierele dacilor liberi erau produse diverse tipuri de vase, lucrate în cea mai mare parte cu mâna, precum: oale, căni, cești, pahare, amfore, castroane, vase de provizii. Ceramica de import, de proveniență romană, amfore (cu care se aduceau vinuri și uleiuri) și vase de lux terra sigillata.

Dacii liberi au conviețuit alături de alogeni (celți, bastarni, sarmați).

RITUL FUNERAR ÎN SECOLELE V–III a.Hr.

Pentru secolele V-III a.Hr. sunt caracteristice marile necropole plane de incinerație, cele tumulare fiind mai rare. Forma funerară este a mormintelor în urne, practicată de majoritatea populației geto-dacice. Arderea la ustrium este tipică perioadei.

SCHIMBĂRI ÎN RITUALUL FUNERAR

În perioada clasică a culturii dacice aceste necropole dispar, producându-se modificări esențiale în ritualul funerar, creându-se un spațiu lipsit de morminte. Din secolul al II-lea a. Hr. sunt morminte tumulare destinate persoanelor cu un statut social deosebit. Necropole dacice mari apar din sec. I d. Hr. în zona nordică, în aria aspectului Lipița, iar în sec al II-lea în Moesia Inferior și Moldova. Necropolele dacilor liberi aparțin unor aspecte culturale diferite, plasate geografic în spații distincte, la nivele cronologice deosebite și îmbină incinerația cu înhumarea.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA

MUZEUL NAȚIONAL AL BUCOVINEI

Close Search Window
↑
Program de vizitare
Muzeul Național al Bucovinei
Muzeul National al Bucovinei  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.