Sala 17-BUCOVINA: DE LA ADMINISTRAȚIE MILITARĂ LA AUTONOMIE

Data publicării: 6 octombrie 2026

Administrație, societate și modernizare

1775 ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ 1918

O NOUĂ ETAPĂ ISTORICĂ

După secolele medievale, documentate prin hrisoave, cărți și acte domnești, istoria părții de nord a Moldovei intră într-o nouă etapă, marcată de schimbări politice și administrative majore, odată cu anexarea regiunii de către Imperiul Habsburgic.

ANEXAREA DIN 1775

Istoria Bucovinei începe aici odată cu anul 1775, după încheierea războiului dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman și semnarea păcii de la Kuciuk-Kainargi. În urma acestui context diplomatic, Imperiul Habsburgic a anexat partea de nord a Moldovei, cu ținuturile Cernăuți și Suceava, teritoriu care a rămas sub stăpânire austriacă timp de 144 de ani. Denumit inițial „districtul Bucovinei”, acest teritoriu a fost subordonat Consiliului Aulic de Război din Viena, iar în 1786 a fost unit cu Galiția, devenind al 19-lea ținut administrativ al acesteia.

SUCEAVA ȘI NOUA PROVINCIE

La momentul anexării, Suceava număra aproximativ 500 de case și câteva mii de locuitori. Perioada sub dominație habsburgică a adus noi perspective economice, comerciale și culturale, contribuind la dezvoltarea orașului, situat la granița cu restul Moldovei și menținând relații comerciale și politice solide cu aceasta. Bucovina s-a remarcat prin conviețuirea pașnică a diferitelor grupuri etnice și religioase, care ajung aici datorită colonizării susținută de autoritățile austriece.

GRANIȚELE BUCOVINEI

Granițele Bucovinei au fost stabilite prin convenția semnată la Palamutca, pe fluviul Nistru, la 2 iulie 1776, stabilind un teritoriu de 10.441 km², cu o populație de peste 71.000 de locuitori, așezată în trei târguri – Siret, Suceava și Cernăuți –, în 226 de sate și 52 de cătune. La 1/2 octombrie 1777, populația Bucovinei a depus jurământul de credință față de noua stăpânire, iar împărăteasa Maria Tereza le-a garantat respectarea legilor și obiceiurilor locale.

DE LA ADMINISTRAȚIA MILITARĂ LA CEA CIVILĂ

Administrarea provinciei în primii ani a fost una militară, depinzând direct de Viena. Primul guvernator, generalul Gabriel von Spleny, a fost urmat de generalul Karl von Enzenberg, iar această administrație a coexistat cu vechea structură politico-administrativă moștenită din Moldova medievală, formată din ispravnici, vornici și șoltuzuri. Schimbarea statutului administrativ al Bucovinei a venit odată cu vizita împăratului Iosif al II-lea în anul 1786, când a fost introdusă administrația civilă, iar provincia a fost unită cu Galiția, reședința fiind stabilită la Cernăuți.

COLONIZARE ȘI DEZVOLTARE ECONOMICĂ

În această perioadă, economia Bucovinei s-a dezvoltat rapid. Autoritățile habsburgice au promovat colonizarea, aducând populație din provinciile austriece pentru valorificarea resurselor naturale. În paralel, o parte a boierimii românești a părăsit regiunea, în timp ce alți boieri și-au păstrat posesiunile, fiind ulterior înnobilați.

DRUMURI, PODURI ȘI CĂI FERATE

Progresul economic a fost susținut de investiții majore în infrastructură. Construirea de drumuri, poduri și căi ferate a facilitat comerțul și dezvoltarea industriei forestiere. Prima cale ferată, între Nepolocăuți, Cernăuți și Ițcani, a fost realizată între anii 1866 și 1869. În 1889 a fost inaugurată calea ferată Dornești–Rădăuți, iar în 1897 aceasta a fost prelungită pe valea Sucevei până la Seletin, cu o ramificație spre Putna. Alături de șoselele și podurile construite peste râurile Suceava, Ceremuș, Prut, Moldova și Bistrița, această rețea de comunicații a devenit cea mai importantă investiție economică a Bucovinei în perioada administrației habsburgice.

━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━

MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA

MUZEUL NAȚIONAL AL BUCOVINEI

Sala 17-BUCOVINA: DE LA ADMINISTRAȚIE MILITARĂ LA AUTONOMIE

Muzeul Național al Bucovinei

Interes public

Link-uri utile

Meniu rapid